Semnificatiile florilor

Albastrea: delicatete
Anemona: anticipare, slabiciune

Evanghelia după Satana

Evanghelia după Satana a stârnit de la publicare foarte mult interes, precum şi foarte multe controverse. Mulţi cititori ne-au întrebat “despre ce e vorba?”. După cum scrie şi pe coperta întâi, este o lucrare de ficţiune din categoria suspans, genul thriller. Dacă vreţi să mergem şi mai în profunzime, subgenul este thriller religios sau thriller “conspiraţional” (e cu conspiraţii la scară planetară, ce traversează întreaga istorie).

Triunghiul Bermudelor

Triunghiul Bermudelor (cunoscut şi sub numele de Triunghiul Diavolului) este o zonă triunghiulară din Oceanul Atlantic mărginită la extremităţi de Miami, Bermuda şi Puerto Rico. Legenda spune că mulţi oameni, ambarcaţiuni şi avioane au dispărut în mod misterios în această zonă. Câţi au dispărut depinde însă de cine face localizarea şi numărarea. Dimensiunea triunghiului variază între 500 000 de mile pătrate până la de trei ori mai mult în funcţie de imaginaţia autorului. (Unii includ şi Insulele Azore, Golful Mexic şi Indiile de Vest în triunghi.) După unii misterul ar data din timpul lui Columb. Chiar şi aşa, estimările variază între 200 şi 1 000 de incidente în ultimii 500 de ani. Howard Rosenberg susţine că în 1973 Paza de Coastă SUA a răspuns la peste 8 000 de cereri de ajutor în zonă şi că peste 50 vase şi 20 avioane s-au scufundat în Triunghiul Bermudelor în ultimul secol.

Multe teorii au fost promulgate pentru a explica extraordinarul mister al dispariţiei acestor vase şi avioane. Extratereştrii malefici, cristale reziduale din Atlantida, oameni răi cu aparate antigravitaţionale sau alte tehnologii ciudate, vortexuri către o a patra dimensiune sunt ipotezele favorite ale scriitorilor de proză fantastică. Câmpuri magnetice ciudate şi flatulenţele oceanice (gaz metan provenit de pe fundul oceanului) sunt explicaţiile preferate de minţile mai tehnice. Condiţii meteorologice (furtuni, uragane, tzunami, cutremure, valuri mari, curenţi, etc.), nenoroc, piraţi, încărcături explozive, navigatori incompetenţi şi alte cauze umane şi naturale sunt explicaţiile date de investigatorii mai sceptici.

Există persoane sceptice care afirmă că faptele nu confirmă legenda, că nu există un mister ce necesită rezolvare şi nimic nu trebuie explicat. Numărul epavelor din zonă nu este extraordinar de mare dacă ţinem cont de dimensiunile acesteia, locaţia şi traficul din zonă. Multe dintre vasele şi avioanele care au fost identificate ca fiind dispărute în Triunghiul Bermudelor nu au fost acolo deloc. Investigaţiile nu au prezentat încă dovezi ştiinţifice ale existenţei unui fenomen neobişnuit implicat în dispariţii. Prin urmare orice explicaţie, inclusiv cele ştiinţifice cum ar fi cele bazate pe eliberarea de gaz metan de pe fundul oceanului, anomalii magnetice, etc. nu sunt necesare. Adevăratul mister este cum a devenit Triunghiul Bermudelor un mister.

Legenda modernă a Triunghiului Bermudelor a apărut curând după ce cinci avioane ale armatei au dispărut într-o misiune de antrenament în timpul unei furtuni puternice în 1945. Cea mai logică explicaţie pentru această dispariţie este aceea că compasul pilotului principal lt. Charles Taylor s-a defectat. Avioanele de antrenament nu erau echipate cu instrumente de navigare care să funcţioneze bine. Grupul a fost dezorientat şi pur şi simplu a rămas fără combustibil. Nici o forţă misterioasă nu a fost implicată cu excepţia efectului misterioasei forţe a gravitaţiei asupra avioanelor fără combustibil.Este adevărat că unul de avioanele din misiunea de salvare a explodat la scurt timp după decolare dar aceasta s-a datorat mai de grabă unui rezervor defect decât unei forţe misterioase.

De-a lungul anilor au apărut zeci de articole, cărţi şi programe de televiziune promovând misterul Triunghiului Bermudelor. În urma studierii materialelor existente Larry Kushe a descoperit că puţini au realizat investigaţii asupra misterului, mulţi mulţumindu-se doar să transmită mai departe speculaţiile predecesorilor ca şi cum acestea ar fi fost adevăruri incontestabile. Nimeni nu a ajutat mai mult la crearea acestui mit decât Charles Berlitz care a scris un bestseller cu acest subiect în 1974. După examinarea unui raport oficial de peste 400 pagini al Comisiei de Investigaţii a Marinei referitor la dispariţia avioanelor din 1945 Kushe a descoperit că Comisia nu era uimită deloc de incident şi nu a menţionat presupusele transmisii radio citate de Berlitz în cartea sa. După spusele lui Kushe, ce nu a fost greşit interpretat de Berlitz a fost inventat. Kushe scrie: ,,Dacă Berlitz afirma că un vapor era de culoare roşie şansele ca acesta să fii fost de oricare altă culoare sunt aproape o certitudine.” Berlitz însă nu a inventat numele, acesta i-a fost dat de Vincent Gaddis în ,,Mortalul Triunghi al Bermudelor” apărută în numărul din februarie 1964 al revistei Argosy care era dedicată ficţiunii.

Pe scurt, misterul Triunghiului Bermudelor a devenit un mister pe baza unei mass medii care a transmis fără a cerceta speculaţiile conform cărora ceva misterios se petrece în Oceanul Atlantic.

Astronomii europeni vor să investigheze începuturile lumii

Cea mai mare provocare din prezent a astronomilor este descoperirea începuturilor Universului, Big Bang-ul, efort care cere, pe lângă muncă şi ingeniozitate, şi fonduri consistente pentru dezvoltarea tehnologiilor performante, se arată într-un comunicat de presă, dat publicităţii, de comisarul pentru Cercetare al Comisiei Europene, Janez Potocnik. În comunicatul de presă amintit, Potocnik a explicat că dublarea resurselor financiare pentru cercetare va însemna implicit şi mai multe fonduri pentru astronomie. De altfel, mai mulţi astronomi europeni reuniţi săptămâna trecută la Institutul comun de cercetări în astronomie din Olanda (JIVE) au solicitat construirea unui telescop optic uriaş, cu o oglindă de captare a luminii de 100 de metri, care va permite o precizie fără precedent a măsurătorilor. Cu acest telescop, care se aşteaptă să intre în funcţiune în anul 2015, astronomii doresc să afle răspunsul la mai multe întrebări, cum ar fi cele legate de perioada în care au început primele stele din Univers să strălucească, dacă mai există alte planete ca Pământul în alte sisteme solare, cum s-au format primele stele şi galaxii, etc. În acest moment cercetătorii nu au instrumentele necesare pentru a privi înapoi în timp ca să vadă începuturile primelor stele, dar există descoperiri potrivit cărora galaxiile din univers se îndepărtează unele de altele şi că universul se extinde continuu. Acest fapt i-a determinat pe cercetători să presupună că procesul invers ar fi comasarea materiei într-un singur punct, originea universului. Din cauza densităţii materiei şi a presiunii existente, la un moment dat s-a produs o explozie – Big Bang – şi astfel a luat naştere universul. După cum a explicat dr. Huib Jan van Langevelde, de la Institutul JIVE , prin măsurarea vitezei luminii s-a ajuns la concluzia că universul s-a format cu 15 miliarde de ani în urmă, iar viaţa a apărut pe Pământ cu 9 miliarde de ani în urmă. Dincolo de curiozitatea astronomilor, care vor să ştie de unde venim şi încotro ne îndreptăm, astronomia are şi aplicaţii practice. Astfel, cerul reprezintă pentru ei un imens laborator unde se întâmplă fenomene şi procese care nu pot fi simulate într-un laborator de cercetare, cum ar fi fuziunea nucleară, din care rezultă energie. „Aflăm astfel de ce soarele străluceşte”, spune directorul Radio observatorului Fundaţiei Astron, pentru cercetare în Astronomie (Olanda), dr. Willem Baan. Dezvoltarea unor tehnologii tot mai sensibile în cadrul observatoarelor radio au stat la baza telefoniei mobile, iar evoluţiile observatoarelor optice au permis crearea camerelor video. Astronomia, una dintre cele mai vechi ştiinţe ale omenirii, are aplicaţii în agricultură, meteorologie, măsurarea nivelului apelor şi transmisia unei cantităţi uriaşe de date prin internet, folosind undele radio. Una dintre cele mai recente descoperiri ale astronomiei radio o reprezintă combinarea şi prelucrarea semnalelor primite de la multiple observatoare radio situate la distanţe mari unele de altele, chiar şi pe diferite continente. Datele rezultate în acest mod şi procesate de un calculator specializat permit obţinerea unei imagini de o calitate identică cu cea care ar putea fi obţinută de un singur telescop uriaş. În acest fel lucrează Institutul JIVE din Olanda. Telescoapele radio folosite de astronomii europeni sunt situate în Olanda, Germania, Italia, Spania, Marea Britanie, Finlanda, Suedia, Polonia, Africa de Sud şi în Insulele Caraibe.